Nimic nu te poate pregati cu adevarat pentru intalnirea cu gorilele. Bwindi Impenetrable Forrest m-a atras de cand ma stiu ca un magnet. Poate maretia, poate misterul sau poate provocarea. Sau poate toate la un loc.
Mi-am inceput aventura de la Cloud Mountain Gorilla Lodge. Un lodge cochet, cu 8 cabane si servicii excelente personalizate. Am petrecut aici 2 nopti admirand maretia padurii si exprimandu-mi recunostinta de a fi prezent in acest loc.
Am ajuns oarecum din hazard in zona Nkuringo, cea mal dificila dintre toate pentru hiking la gorile. Probabil daca as fi stiut, as fi ales Rushaga sau Buhoma care sunt mult mai usoare ca trasee.
Iata-ma insa in fata unui traseu pentru advanced hikers, la doar o luna dupa ce imi amanasem calatoria din cauza problemelor de sanatate.
Prima parte a fost si cea mai grea pentru mine. Coborarea unei coline de aproape 1 km, cu o inclinare de peste 75 de grade. Alunecoasa si plina de radacini de tot felul, a fost o adevarata provocare pentru genunchii mei si, daca ar fi fost cale de intoarcere, probabil as fi abandonat. Insa esecul nu a fost o optiune pentru mine.
A durat aproape o ora sa cobor acea Colina si apoi sa traversez plantatia de ceai. Am cazut de mai multe ori insa portarul meu Richard si rangera Mackline au fost acolo de fiecare data sa ma tina sa nu ma lovesc si m-au protejat de alte zeci de cazaturi plus m-au ferit de spinii ascutiti sau de muscaturilor dureroase ale furnicilor de safari. Porter-ul nu este obligatoriu dar este un must have.
A trebuit apoi sa ne croim drum la propriu cu maceta (manuita de rangersi) prin padurea secundara, o padure tanara in regenerare, plina de liane de bambus tanar si de arbusti si copaci luptandu-se pentru lumina soarelui si agatandu-se cu incapatanare de picioarele mele.
Dupa mai bine de 2 ore de cand porniseram, am trecut paraul catre padurea primara, salasul gorilelor de munte.
Am savurat acest moment, precum si plimbarea ceva mai usoara prin padure pana cand ghidul ne-a anuntat sa ne punem mastile (sunt obligatorii in preajma primatelor pentru a le proteja).
Ceea ce a urmat nu se poate descrie in cuvinte. O intreaga familie de 15 gorile venea catre noi pe micuta carare dintre copaci. Ma asteptam ca in cel mai bun caz sa le vedem intr-o poiana, dar sa vina catre noi pe carare era ultimul lucru la care ma asteptam si, de fapt, aveam sa aflu ca asta se intampla o data pe an.
Familia de gorile a trecut prin grupul nostru cu un impunator silverback impingandu-ma la propriu sa ii fac loc.
Am petrecut mai bine de o ora admirand aceste maiestuoase fiinte. Nu am simtit niciodata atat de multa liniste si vindecare ca in aceasta ora. Parea ca timpul a incremenit undeva in afara lumii moderne si eu eram altul decat cel care sunt. Inca am in minte aceasta maiestuoasa uimire a maretiei lor dupa 3 zile de cand le-am vazut.
Drumul de intoarcere a fost, evident, cel putin la fel de greu, caci ceea ce coboara trebuie si urcat. Dar, dupa aproape 7 ore de cand parasisem punctul de briefing, am ajuns la lodge.
Visul a fost implinit!